Ungaria – România, un gând de pace. Pentru viitor

Azi e Ungaria – România, meciul nostru al tuturor și al nimănui. Ne agățăm de bătălia asta ca de multe alte motive din care ne extragem motivația supremă. Uităm ce avem de făcut pentru că e meciul cu Ungaria, privim chiorâș către gazda noastră de la Sovata și refuzăm gulașul pregătit românește numai azi, numai că pentru jucăm cu Ungaria. Citește în continuare „Ungaria – România, un gând de pace. Pentru viitor”

Anunțuri

Mierea noastră cea de toate zilele

mierea-valvoiu

Mierea de albine m-a fascinat tot timpul, dar mi-am dat seama târziu de treaba asta. Acum vreo zece ani, am început să mănânc constant dimineața (2-3 linguri pe stomacul gol), pentru ca, pe timpul zilei, de câte ori am ocazia, să mă mai înfrupt de câteva ori din borcanul din bucătărie. E bună mierea, îmi place totul la ea. Aș mânca miere cu orice 🙂 . Le-am spus asta și prietenilor, familiei, oricui mi-a cerut un sfat legat de consumul de miere. Am căpătat ceva experiență ca să pot fi sigur de beneficiile ei. Aici veți găsi câteva date interesante despre mierea de albine și argumente solide pentru ca fiecare dintre noi să înceapă să mănânce. Cât mai des, cu atât mai bine. Sursa foto

Citește în continuare „Mierea noastră cea de toate zilele”

Sunt teatral și mă tratez :)

miss daisy valvoiu

Am fost de curând la piesa „Miss Daisy și șoferul ei”, iar la final am avut o dilemă: ce prefer între teatru și film? Ce argumente există pentru fiecare alegere? Evident, rezultatul poate fi interpretat ca fiind subiectiv – având în vedere că tocmai ieșeam din Teatrul Evreiesc -, dar dilema nu a dispărut nici după câteva zile. Nici după o altă carte terminată, nici după alt film bun văzut. Într-un târziu, m-am decis!

Citește în continuare „Sunt teatral și mă tratez :)”

Cand ne dam seama ca putem face bani din blog

banidinblogvalvoiu

Am inceput blogul prin 2008, din curiozitate si pentru ca era la moda. Si pentru ca simteam ca am ceva de zis. In acea perioada – frumoasa, dar si tulbure din cauza inceputului de criza in presa si peste tot – aveam publicul meu (prieteni, colegi, rude) care ma citeau si pe care ii citeam la randul meu. Cativa ani mai tarziu, unii dintre ei, mai directi, m-au intrebat de ce nu profit de site pentru a face bani din blog.

Citește în continuare „Cand ne dam seama ca putem face bani din blog”

Aveti o carte de vizita?

agrafa-valvoiu

Asa incep multe dintre povestile de succes de la noi. Doi-trei studenti, in cazul de fata – doi – , si-au spus ca trebuie sa faca ceva pentru a nu mai sta in banii de acasa. Prin 1997 se faceau multe. Nu stiu sigur daca se mai vindeau blugi, tigari sau sapunuri de la turci – cum faceau unchii nostri, dar se faceau bani buni in Regie. Fler pentru afaceri trebuia sa ai. Si tupeu. Tupeu sa incerci mereu sa vinzi ceva, pentru ca se gaseau intotdeauna cumparatori. Chiar si pentru grafica si productie publicitara! Cu asta isi doreau ei sa cucereasca lumea si sa-si multumeasca parintii pentru eforturile depuse.

Citește în continuare „Aveti o carte de vizita?”

De ce nu se (mai) vand ziarele

Lawrence Grobel: New York Post a scris cu litere mari numele tau in urmatorul titlu: AL PACINO ISI JELESTE PRIETENUL. Te-a deranjat?

Al Pacino: Am putut accepta chestia asta. Asa se vand ziarele. Dar va veni o zi cand nu va mai fi asa. Cand majoritatea oamenilor din lume vor deveni celebri, nu va mai exista rahatul asta. Astept momentul asta. Cand cei necunoscuti vor deveni celebri pentru simplul fapt ca sunt necunoscuti.

Sursa

Citește în continuare „De ce nu se (mai) vand ziarele”

Cu basul si cu toba mare prin viata

vita-de-vie-acustic

Pana la aceste randuri, am sters de trei ori ce incepusem… E greu, al naibii de greu. Voiam sa zic multe, in cuvinte putine, desi mai degraba as fi cantat. Ma rog, e un fel de a spune. As fi dat din cap. Da, da… Si as fi luat cu mine „Basul si cu toba mare”… As fi mormait, caci asta face Ursul de obicei, dar m-as fi simtit „Liber”. Nu m-am dus la cules de Vita de Vie, insa m-a chemat ea! S-a intamplat joi, 26 septembrie, la Hard Rock Cafe. Si s-a mai intamplat ceva…

Eram eu cu ea, intre patru ochi, pentru patru ani frumosi. Plus alti vreo suta de insi si inse cu tigarile aprinse, berile pe masa si amintirile vii. Ne-am uitat in jur, ei se uitau la noi, cu totii cautam ceva…  Ce anume? O confirmare! Confirmarea ca tot noi eram si acum peste 10 ani la concertele Vitei de prin Fire, Club A ori Baneasa. Evident, acum avem chelie, barbi ca lumea si suntem tunsi aproape regulamentar. Suntem mai grasi ori mai casatorite :), dar avem aceeasi bucurie in priviri atunci cand se aud primele acorduri. Dam din cap – cam asta ne-a mai ramas – si ne simtim tineri. Pusti. Studente.

Zambim si ne simtim bine. Noi, cei de atunci, si noi, cei de acum. Un altfel de „Vino la mine”. Mai „Acustic”, evident :)))

P.S. Pentru curiosi si pentru cunoscatori, daca vreti sa dati o tura! Nu uitati sa dati sunetul mai tareeeeee!!!

P.S. 1 Daca nu ma credeti, aici aveti si un alt punct de vedere! Punctul EI de vedere 🙂