remember trist

Uneori asa trebuie sa intelegi fotbalul si chiar si viata, care nu e altceva decat un fotbal mai complicat sau mai simplu, depinde in ce rol te-a distribuit Dumnezeu. Daca scapi tu, conteaza mai putin cine se califica mai departe

Sunt cuvintele unui om în care am crezut, dar care m-a dezamăgit. N-aş fi vrut să mai scriu sau să vorbesc despre el, dar, întâmplător, am găsit nişte texte recente de-ale lui. Talentul i-a rămas acelaşi, ce e al lui rămâne al lui. Ultima frază a rândurilor de mai sus spune totul, din păcate, despre el. De asta e un remember trist!

Exclusiv: vreau o armă!

Cum o fi ca, în loc de glucoză, să ţi se injecteze prin perfuzii ser fiziologic, internat fiind într-un spital din provincie?

No comment…

… sau despre cum se distrează puştii din Afganistan

Viitorul sună …ocupat!

Ştire cu bătaie lungă şi cu largă arie de acoperire: doi puşti spanioli (12-13 ani) au fost internaţi din cauză că foloseau în exces telefonul mobil şi internetul. Adică erau dependenţi! Şi au ajuns la dezintoxicare!!!

Marian Crişan? Aaa… nespălatul ăla!!!

Palme D’or 2008 a mai bifat un zâmbet pe chipul nostru schimonosit: regizorul Marian Crişan (cam freeky poza, nu-i aşa?!?) a câştigat premiul festivalului de la Cannes pentru scurtmetrajul Megatron. Gata, toţi ne-am grăbit să sărbătorim! Ne-am învăţat să aplauădăm orbeşte şi să ne bucurăm din prima. Preventiv, am decis să dau un google, pentru că, recunosc, habar n-aveam de personaj! Rezultatul: cam o oră adunată din filmele lui de până acum, mai multe videoclipuri şi un megascandal cu Zăvoranca. Până ieri ne era indiferent, de acum e vedetă. Să-i vedem, zic, punctele slabe!

Ce m-a luminat de Paşte

Sunt câteva lucruri. Un exemplu: vizita mea obişuită la bunici s-a încheiat cu un şoc: vărul meu din clasa a doua, Mădălin, stă toată ziua pe mess!!! Bing-Bang… Am rămas mască. Cică stă pe invisible atunci când nu prea îi convine pe cine vede pe listă, adică mai tot timpul . Bang-Bing… Nici nu vreau să mă gândesc ce făceam eu la vârsta lui, că nu vreau să devin exact ca bunică-mea - pisălog deci, dar tot nu pot scăpa de un gând: ar fi nasol de el şi de generaţia lui dacă, într-un final şi atunci când va conta, se va adeveri o vorbă valabilă pentru mulţi dintre ziariştii de azi: scriu mai mult decât vor citi vreodată!

Apoi, ar mai fi următoarele, nu contează ordinea sau dacă m-au luminat ori întunecat, de ele m-am lovit: ştirile despre morţi, crime şi sânge de pe la toate jurnalele tv - în abundenţă chiar în ziua de Paşti, victoria lui Dinamo în Giuleşti, victoria Milanului la Livorno, ciorba de miel, friptura de miel, cafeaua şi ţigările cu raţie, lumea de la biserică din Noaptea de Înviere - de fapt nu lumea, ci faptul că mulţi, printre care mă număr şi eu, nu stăm la slujbă decât cu gândul la tăria de după, vremea, şi ar mai fi…

Am amestecat lucrurile între ele aşa cum face românul de Paşte. Bagă mult acolo, să fie, să nu se ridice nesătul de la masă. Altfel nu-mi explic cum de noi, cu toţii, am cheltuit peste 600 de milioane de euro numai pentru pregătirile de Paşte. Mi s-a făcut greaţă deja.