Am încercat să mă las de fumat brusc, dar n-am reuşit. Asta ar fi prima întâmplare ciudată pentru mine, căci nu-mi puteam imagina că mi se va face rău în momentul în care voi refuza să alimentez cu tutun plămânii. Am reuşit, din nou ciudat, să reduc involuntar numărul ţigărilor, deşi nu mi-am propus neaparat asta. Ştiu că nu aşa se rezolvă cazul atunci când vrei să te laşi de fumat. Oricum ar fi, înfrângerea rămâne înfrângere!!!
Tot la capitolul ciudăţenii plăcute aş trece şi faptul că m-am simţit foarte bine la o nuntă ce a avut loc la sfârşitul săptămânii trecute, o nuntă a unui prieten din lumea bună şi nebună a fotbalului.
Am răcit, incredibil de ciudat, în mijlocul temperaturilor de 30 şi ceva de grade de afară, iar asta m-a enervat cel mai tare. Cine naibii răceşte în mijlocul verii?
ProSport a împlinit 11 ani pe 2 iulie. A fost interesant să văd cum se desfăşoară petrecerea ad-hoc din mijlocul redacţiei, dar şi ciudat să mă regăsesc şi eu acolo. Ultima paranghelie la Pro a fost la 5.000 de numere parcă, undeva într-o discotecă, cu multe alte feţe prin preajmă. La fiecare aniversare dispar figuri cunoscute şi apar new-entry-uri. Asta e viaţa unui ziar, cu bune cu rele, cu buni şi mai puţin buni. Cine ştie cine va mai primi tricoul de titular la anul? Cel cu numărul 12? Cine se va califica, cine se va autoexclude?
Am zis 11 întâmplări, dar n-am enumerat decât vreo cinci. Am băgat în ele, c-aşa-i în presă. Ar mai fi câte ceva de zis sau scris, însă cum informaţiile nu vin decât pe surse, trebuie să mă obişnuiesc să fac rost de declaraţii. ;) Că altfel nu merge treaba, nu iese subiectul!!!
Prietenii ştiu de ce vorbesc criptic.
Pentru lămuriri, iulian.valvoiu@prosport.ro
Asta pentru că, vorba cântecului, minunea întârzie să apară… Dar nu renunţ!
Etichete ciudatenii, intamplari, ProSport
3 iulie, 2008 la 8:48 pm |
Mă miră că ţi-a fost aşa de rău de la nefumat. Am avut şi eu o zi în care nu m-am atins de ţigări, dar nu pot să zic că mi-a fost rău… Doar că salivam imaginându-mi că aprind un Winchester şi îmi simţeam ochii cam ficşi, cu pupilele dilatate…
3 iulie, 2008 la 8:58 pm |
Stiu prietenii de ce vorbesti criptic, mai ales ca-s fanul stilului… problema e sa nu vorbesti din cripta
Chiar vroiam sa te intreb cum te-ai simtit la 11 ani lumina, dar nu mai e nevoie. Am inteles si titlul, si toate mesajele ascunse… Esti piesa, obvious
3 iulie, 2008 la 11:54 pm |
cătăline, de data asta chiar nu bag în ele… mi-a fost rău, în fine un soi de tremurat… parcă eram în sevraj… de la alţii am auzit de leşinuri, dar la mine n-a fost cazul
ultima propoziţie: nu renunţ la ideea de a nu fuma!
3 iulie, 2008 la 11:55 pm |
ţocasao – eu piesă? de decor probabil… deocamdată!!!
4 iulie, 2008 la 6:07 am |
4 iulie, 2008 la 9:20 am |
rudotele, nici io n-am înţeles nimic, dar aşa e cool în ziua de azi. să fii un neînţeles. îşi spune fratele tău că aşa cică dă bine la presă, tv, mai puţin la radio, dacă nu vorbeşti în ritm de house
4 iulie, 2008 la 10:39 am |
Deci, sint singurul care a inteles ceva?
4 iulie, 2008 la 12:34 pm |
de unde trag concluzia ca poate maestrul tocadinho e singurul care a inteles ceva!
)