în care n-ai chef de nimic, în care ai fugi până şi de umbra ta dar n-ai unde, pentru că te loveşti de un zid invizibil…
…zilele alea în care trebuie să faci multe, dar îţi spui că şi mâine e o zi, chiar dacă s-ar putea să fie prea târziu…
…acele zile în care pleci de acasă, însă nu ştii la ce oră te întorci, dar nici n-ai vrea să ştii, pentru că eşti în altă lume
… zilele alea, îmi e dor de ele.
e vorba despre anii de facultate. acum aş fi fost în sesiune, ar fi fost mişto, n-aş fi învăţat nimic, dar aş fi trecut la limită, aş fi vrut să plec la mare, dar n-aş fi reuşit din motive de conştiinţă încărcată. ar fi fost frumos!
26 iunie, 2008 la 6:33 am |
In schimb, acum trebuie sa ajungi devreme la munca, pentru ca ai de facut un caiet, si vei pleca tarziu, pentru ca ai o semifinala de euro. In timpul asta, poti visa la anii de studentie, examene, sesiuni, si o plecare pe fuga la mare!
26 iunie, 2008 la 9:22 am |
îţi mulţumesc rudotele! m-ai adus cu picioarele pe pământ! cred că de la căldură mi se trăgea!