Sport Total - începuturi

O să încep cu o povestioară petrecută recent, al cărei martor involuntar am fost. Dan Filoti şi Felix Drăghici au chemat-o la un interviu pe Mădălina Ciodaru, fosta mea (noastră) colegă de la Sport Total. La un moment dat, din inerţia discuţiei, Mădă a dezvăluit câteva dintre acţiunile ei la SPT, aruncând ca într-o doară fapul că ziarul acela a fost o adevărată şcoală de presă pentru mulţi dintre cei care au trecut pe acolo. Dacă Filo a tăcut, Felix a părut contrariat. Citez, aproximativ, din memorie: “Ce şcoală de presă? Care a fost rezultatul? S-a închis, deci nu ştiu dacă se poate vorbi despre aşa ceva! Şi, oricum ar fi, nu cred că te poţi lăuda că ai învăţat presă pe banii unui om care în cele din urmă a dat faliment. Nu mi se pare corect!”. Mădă a încercat să pareze, spunând că nu a fost neaparat vina ziariştilor de acolo falimentul final, că au fost alţii care s-au ocupat de strategii etc, însă Felix a rămas tare pe poziţie.

Nu vreau să comentez nimic din această povestioară. Felix - în principal un excelent om de televiziune privată - a rămas cu impresia asta din exterior. Repet, nu comentez. Vreau doar să prezint nişte lucruri din interior, aşa cum le-am trăit eu, aşa cum le-am văzut eu. Vom trage împreună concluziile. Dacă vom mai avea timp şi chef!

Cum a început totul-primele discuţii

Evident că bag un pic în ele acum, pentru că eu, în anul de graţie 2005, eram un simplu reporter special la ProSport, astfel încât nu eram chiar în miezul evenimentelor. Ţin minte că Marius Mitran, alias Manase, m-a chemat într-o după-amiază în sala de şedinţe din fundul vechii redacţii a Pro-ului - cea de la Aerofina - şi mi-a dezvăluit o discuţie ce se ducea între mai mulţi ziarişti de aproape o săptămână. “M-a sunat Andi Vilara şi mi-a propus să facem un ziar împreună. Avem un personaj cu bani (!!!) şi putem fi noi proprii noştri şefi (!!!)”. Cam asta mi-a spus prima dată. N-am răspuns imediat, pentru că aveam experienţa unui alt “puci” desumflat cu o vară în urmă (în 2004), când acelaşi Manase voia să plecăm câţiva inşi pentru a face un săptămânal. Atunci nu fusesem de acord. Acum, însă, având şi o relaţie mai încordată cu Dorin Chioţea, m-am decis: mă bag şi eu! De aici şi pînă la plecarea propriu-zisă au mai trecut cam vreo două luni. Sper să nu exagerez. Două luni în care s-au făcut liste de oameni pe care să-i luăm sau nu, două luni în care viitorul director Vilara dădea bip-uri atunci când dorea să-i spună ceva lui Manase (!!!), două luni în care am fost întrebat de oameni din presă dacă am încredere să plec cu Manase la o treabă, iar eu le răspundeam că da… Acum, câteva amănunte interesante, pentru unii, din discuţiile la care am asistat:

-  Doru Gheorghiu m-a propus pe mine şef la Reporteri Speciali la viitorul ziar, Manase a acceptat într-un final

- Dan Filoti şi Doru urmau să fie redactori-şefi adjuncţi, ia Andrei Bălan editorialist, cu Banciu alături

- La întrebarea “Îl luăm sau nu pe Nazare?” Eu, unul, am mers pe răspunsul afirmativ (poate şi de aici răceala mea ulterioară, d-le Daniel, atunci când ai anunţat că nu mai vii). Dacă nu ştiai, însuşi Manase se îndoia de tine, deşi probabil că nu ţi-a spus-o niciodată. Ca la mulţii alţii, aveam să constat ulterior…

- Andrei Bălan, atunci - mai mult decât acum - finul lui Manase - reuşise să-l răzgândească pe acesta de două sau de trei ori ori. Citez: “Manase, te-ai bucurat atât când a plecat Vilara, şi acum vrei să lucrezi cu el? Ce încredere să ai într-unul pe care îl cheamă Bara? Vezi în el un nume predestinat succesului? :)” Astea sunt doar câteva dintre discuţiile pe care cei doi le purtau. Recunosc, eu nu eram de acord cu Andrei şi îi spuneam asta. Manase în schimb, puncta aceleaşi lucruri: “Nu-l mai suport pe Catalan, ce să fac?! Cum să mă comande unul care habar n-are de fotbal?” Între noi fie vorba, Manase era un om obsedat de ideea de şefie. Dacă nu conducea el tot, nu era mulţumit. Lucru care avea să-l coste. Oare?

- Iulică Anghel şi Florin Marian au renunţat ei la venire, pentru că, spuneau ei, nu se înţeleseseră la bani cu Andi şi Manase. Îmi place să cred că experienţa de viaţă a primului i-a dat semnalul că nu e nimic bun în a părăsi Pro-ul pentru un fabricator de gheaţă industrială

- Alexandru Enciu a făcut câteva vizite la Frigotehnica, însă atât. Cel puţin atât ştiu eu. Nu s-a lăsat convins. A rămas la Pro, iar acum e al treilea redactor-şef adjunct. O fi făcut bine?

- Andrei Nourescu nu a fost niciodată luat în calcul, nu înţeleg de ce, însă aşa a fost. Deşi el şi-ar fi dorit să fie în cărţi, n-a fost aşa. Tot la Manase ne-ar putea lumina.

- Amir Kiarash, Mugurel Dumitru şi Mihai Ionescu au fost priviţi cu scepticism de Manase. Eu am insistat pentru toţi trei, eram foarte apropiat de ei, însă ba s-au sucit, ba n-au fost convinşi că fac ce trebuie, ba au fost întorşi de alţii.

Oricum, cert e că Manase a plecat de la o idee: nu-i luăm pe toţi, pentru că d-aia plecăm, să scăpăm de ei. Ţin minte că, la un moment dat, nu mai ştiu cine a spus că Dorin nu înţelegea de ce nu a fost ofertat şi el!!! La Floricel Caramavrov nu am înţeles exact ce a fost: Manase îl propusese redactor şef adjunct şi tot el nu voia să-l ia acum la SPT. Dar asta a fost doar una dintre ciudăţeniile lui Mitran…

Ultimele discuţii, cu Mitran, Corneţeanu şi Chioţea. Răzvan a acceptat condiţia lui Manase de a-l da afară pe “coşmarul” Catalan, de a-i mări salariul şi de a-i oferi Mondialul din 2006, din Germania. Manase acceptă sus, în birou, după care se anunţă şedinţă mare. La care acelaşi Mitran anunţă că nu mai pleacă el şi echipa lui. Numai că, în timp ce zicea lucrurile astea, dădea mesaje pe sub masă unui Stăniloiu spre ex, că totul e o harfă… Că rămâne cum am stabilit etc Nu mai înţelegeam nimic. Ne-am lămurit cu o seară înainte de face puciul, când a încercat să ne explice că este o tactică ş.a.m.d. În aceeaşi seară, Dan Filoti l-a anunţat că nu mai vine, lucru care m-a enervat la culme. E drept, noi doi nu prea mai vorbeam în perioada aceea, fiind certaţi după o atitudine mai rebelă de a mea. Acum vreo trei luni am discutat şi am ajuns la concluzia că amândoi am greşit atunci. În fine, revenind, a urmat o seară penibilă, în care cei de la Ringier au pus baraje la uşă, să nu mai putem intra de a doua zi…

Era să uit un episod al cărui erou am fost. Cel puţin în imaginaţia mea… Deci, în formula Manase, Banciu, Bratu Marian, Alina Bucsain şi Rostoţki am mers la o discuţie cu cărţile pe faţă cu Răzvan şi Dorin.  Bratu şi Banciu l-au făcut în sânge pe Dorin, Rosto a zis că-l urmează pe Manase, iar eu am spus că aşa nu se mai poate. Că nu putem lucra cu Dorin, că nu suntem apreciaţi şi că mergem să facem un proiect noi, oamenii care ştim să lucrăm împreună. Cam asta am spus. La doi ani distanţă, Chioţaru mi-a explicat: “Moşule, vorbeam şi cu Răzvan după aia, tu chiar credeai în ce spuneai. Atunci m-am convins că n-am cum să te întorc”.

Da, chiar credeam. În idee, în oameni. Nu credeam că tabloul meu se va sparge mult prea devreme. dar asta e o altă discuţie. Cam atât pentru azi. Dacă am uitat ceva, o să bag un update. Pe data viitoare! Atunci voi vorbi din Torentului 2-4, o zonă fără acoperire. credeţi-mă, ştiu ce spun   !