Oameni care mi-au marcat existenţa profesională. Şi nu numai!

Fiecare dintre noi avem astfel de persoane. Care ne-au ajutat la un moment dat, ne-au spus o vorbă bună sau ne-au dat un şut în fund când trebuia. Cu toţii am avut nevoie de ei, dar, probabil, că am uitat să le mulţumim atunci când trebuia. Eu asta simt că trebuie să fac acum. La mine sunt următorii, într-o ordine cronologică pînă la un punct şi care sper să nu supere pe nimeni. Am intrat pe textul iniţial, pentru că, în grabă fiind, omisesem nişte nume şi nişte kestii. Cu scuzele de rigoare, poftiţi de luaţi sinceritate gratis!!!

Gusti Roman - el este omul cu care am vorbit pentru prima dată când am intrat într-o redacţie de sport. Graţie lui am venit şi a doua zi, şi ziua de după, pentru ca, acum, să mă duc în fiecare zi la redacţie. Culmea, aceeaşi. Adică ProSport. Tot lui trebuie să-i mulţumesc şi pentru prima ştire apărută sub numele meu în ziar. Era undeva pe 12 sau 13 iunie 2001. Ce zi!!!

Bogdan Stamatoiu - el a fost cel de-al doilea om cu care am discutat în prima mea zi la ziar. Era şef la Fotbal Intern, iar Gusti adjunct. Mi-a întins mâna şi m-a întrebat cu cine ţin. Răspunsul îl ştiţi…

Adrian Florea  - el a fost primul om de care m-am simţit foarte apropiat într-o redacţie. Se ocupa de Craiova pe atunci şi, îmi amintesc, stăteam şi trăgeam cu urechea la modul în care vorbea cu oamenii de acolo. Vorba aia, meseria se fură. Apoi, m-a luat el mai pe departe şi mi-a explicat mai multe. Între timp, Gusti mă chema la el şi îmi explica ce şi de ce greşisem pe la nişte ştiri. Era o perioadă frumoasă, un fel de boemie a începutului.

Mihai Paul - un băiat deosebit, cu care n-am mai vorbit de ceva vreme. Se ocupa de Divizia B atunci şi mi-a făcut viaţa un pic mai uşoară. Îi mulţumesc! Din câte ştiu, e şi acum la Gazetă. Precizare: e fratele Luminiţei Paul, şefa de la Sporturi.

Cristi Creţu - a fost primul meu şef! Un om cu mult bun simţ, dar cu care, din păcate, am discutat de foarte puţine ori în ultimii ani. Asta poate şi pentru că el a trecut la televiziune, fiind redactorul şef al ştirilor Sportive ale Antenei 1. Pentru ce îi mulţumesc, citiţi mai jos.

Horaţiu Sima - era adjunctul lui Cristi Creţu la secţia Fotbalul Mic (Divizia B) a ProSportului. De la dumnealui ţin minte că mi-a explicat o dată, în faţa întregii redacţii, ce înseamnă respectul faţă de cei vechi în meserie. Altă dată nu a vrut să mă duc la primul meu meci - Fulgerul Bragadiru (ce echipă, ce vremuri!!!) cu nu mai ştiu cine - însă intervenţia lui Cristi Creţu a făcut posibil acest lucru. Pe atunci mă ocupam de Fulgerul şi de CSM Reşiţa. Ce viaţă cu presidente Popescu, pentru cunoscători…

Andrei Vochin - cu el am discutat de multe ori la ţigară, pe holurile redacţiei de pe Luterană, deşi eu eram un simplu colaborator iar el ditamai redactorul şef-adjunct. Un om cu mult bun simţ şi fără figuri în cap. De la el am învăţat ce înseamnă să fii modest. Oare?

Cătălin Tolontan - de la el am învăţat, atât cât eram eu capabil atunci, de ce lucrurile trebuie să meargă într-o anumită direcţie într-o redacţie. Un profesionist desăvârşit, lucru care se vede şi azi.

Ioan Bratu - fost ziarist la ProSport în perioada începuturilor mele, Nelu a fost cel care m-a trimis la prima mea conferinţă de presă din Liga I. Era la Sportul şi eram bucuros. Am lipsit şi de la şcoală numai ca să ajung la Moxa. Apoi, m-a mai ajutat cu multe, pentru care îi mulţumesc. Rămâne prietenul meu.

Andrei Comşa - fost ziarist la ProSport şi Jurnalul Naţional, în prezent la Libertatea, comentator sezonier la Eurosport, Comşaru îmi este un prieten destul de apropiat. Sau, cel puţin aşa îmi place să cred. Ne-am cunoscut în 2002, la JN, când el era un fel de adjunct al lui Daniel Nanu la secţia Sport, în timp ce Grigore Cartianu era redactor şef. Mi-a plăcut la el calmul şi luciditatea cu care cântărea situaţiile, oricare ar fi fost ele. A rămas la fel, chiar dacă anii au trecut. Are un mare merit în revenirea mea la ProSport - după ce echipa lui Tolontan lăsase baltă Ringier-ul - şi îi mulţumesc pentru asta. Şi pentru multe altele.

Daniel Nanu - mi-a fost şef aproape doi ani la JN şi nu ne-am înţeles întotdeauna. Dar nu-i port pică, pentru că a ştiut să mă sfătuiască de bine atunci când a fost cazul, de fapt când l-am rugat. Îi mulţumesc şi lui pentru asta.

Grigore Cartianu - un şef mai mare cu care chiar m-am certat în acea perioadă destul de fertilă a carierei mele. De la el am învăţat ce înseamnă perseverenţa în această meserie.

Marian Ştefan - un băiat deosebit, fost şef de Sport la JN, fost ofiţer de presă la Dinamo. M-a învăţat multe legat de Dinamo, de cum trebuie pusă problema la acel club, din punct de vedere al ziaristului care se ocupă de acea echipă.

Mugurel Dumitru - fost coleg la JN şi la ProSport, Mugurel este un tip cu un bun simţ ieşit din comun. Ne leagă multe amintiri, profesionale sau personale, şi îi mulţumesc că nu m-a luat în serios atunci când eu credeam că vorbesc despre schimbarea lumii. Care era doar în capul meu. Mi-a fost, îmi este şi îmi va rămâne prieten.

Daniel Nazare  - un ziarist foarte bun, devotat meseriei. Îi mulţumesc pentru încrederea pe care mi-o acordă de ceva vreme încoace. Restul… e Can-Can!

Andrei Bălan -  un om care m-a ajutat mult în cariera mea. Şi la ProSport, şi la SPT. Un prieten de care am avut nevoie şi care a apărut la timp, deşi nu cred că ştia dacă a pariat bine sau nu :)  Mulţam fain, comandante! Dacă ar fi să scriu ce mă leagă de el, atunci ar trebui să fac o carte. Aşa că, mai bine lasă…

Dorin Chioţea - a fost omul care a crezut cel mai mult în mine la ProSport, în 2003, deşi nu mi-a lăsat deloc senzaţia asta. tocmai de aceea am şi preferat să plec în 2005 la Sport Total. Am admirat întotdeauna la el tupeul şi lejeritatea cu care îşi folosea funcţia de redactor şef al ProSport. Îi mulţumesc şi lui pentru ce a fost. Mulţi s-ar putea mira de ce scriu aici, însă răspunsul este următorul: am avut o discuţie sinceră cu el la multă vreme după ce nu ne mai văzuserăm şi am lămurit lucrurile. Fiecare ştim ce şi cât am greşit. 

Doru Gheorghiu - îmi este prieten cam de patru ani, dar parcă ne-am şti de o viaţă. Am lucrat împreună şi la ProSport şi la SPT, acum iar la Pro. Un ziarist talentat, un prieten sufletist. Îi mulţumesc.

Adrian Ţoca - de la el am învăţat cum e cu puterea de luptă. Un ziarist extrem de talentat, dar cam neînţeles de către unii. Deocamdată. Tot aici l-aş trece şi pe Serginho Petre - un puşti extrem de talentat, dar extrem de leneş. Numai că ar intra mai degrabă la capitolul tinere speranţe. Celor doi, lui Cătă Apostol şi Gabi Cimpoiaşu le mulţumesc că există.

Dan Filoti - pe vremea când eu eram la JN, el era la Gazeta lui Horia Ivanovici, şi se ocupa de Dinamo. Primele mele impresii pe această echipă - din postura de ziarist - au fost făcute sub atenta supraveghere a lui Dan. Care mă ajuta de fiecare dată atunci când aveam nevoie. Colaborarea noastră s-a extins la ProSport, mai târziu, cu precădere când amândoi lucram la Reporteri Speciali: el şef, eu simplu reporter. Nu ne-am vorbit doi ani, după ce el a refuzat să vină la Sport Total - deşi iniţial spusese că vine. Acum, lucrăm din nou împreună la ProSport. Să sperăm că asta va fi în folosul amândurora. Îi mulţumesc şi lui, deşi, la un moment dat, nu credeam că voi mai fi în stare!

P.S. Poate ar mai fi trebuit să-l amintesc aici pe Marius Mitran. Poate! N-am făcut-o nu pentru că nu ar fi fost cazul, din contră, ci pentru că el are un loc special rezervat. Poate cândva, pe blogul ăsta sau la o bere voi discuta şi despre ceea ce a însemnat întâlnirea mea cu el. Nu vreau să par patetic, nu îi neg niciun merit în ceea ce mă priveşte - pentru că el chiar are - însă în cazul lui lucrurile nu sunt la fel de clare ca la cei enumeraţi mai sus. E un capitol aparte, pe care îl voi developa mai încolo. Poate când nu va mai fi nimic de zis…

 P.S. 1 Mulţi dintre cei de mai sus sunt ziarişti cu care am avut, am şi voi avea în continuare o relaţie de prietenie. Pentru că oamenii care m-au marcat pe mine în plan personal nu se regăsesc aici din cauză că nu sunt ziarişti, asta nu înseamnă că nu există. Voi scrie şi despre Bodo, Gabi,  Arthur, Raluca, libanu, Ana şi, în primul rând, de Roxana.