Grant, Lampard şi Drogba. Adică Chelsea în finală!

Recunosc, ţin cu Liverpool şi mai recunosc şi că am sperat până în ultimul minut. Ştiam că ceva s-a rupt, că ceva nu mai e ca pe vremuri, mai ales de la autogolul lui Riise, din tur. Nu sunt neaparat de acord cu afirmaţia că Liverpool este o echipă norocoasă, spun doar că anul ăsta până aici i-a fost să meargă în Ligă. Nu intru în amănunte, pentru că doare. În rest, le urez succes celor de la Chelsea, în faţa cărora mă înclin aşa cum a făcut Avram Grant la final pe gazonul de pe Stamford Bridge. E meritul lui că Lampard şi-a revenit după pierderea mamei şi că Drogba a jucat senzaţional atunci când a contat mai mult.

Hai Liverpool!!!

Albastru vs Roşu. Chelsea vs Liverpool. În tur 1-1, nemeritat. Azi, sper revanşa. Ne auzim deseară, după meci. Moscova venim!!!

P.S. Manchester s-a calificat meritat, chiar dacă Sergiulică se va supăra pe mine. Barcelona lui n-a jucat mai nimic şi a obţinut fix atât în condiţiile în care s-a bazat tot meciul pe Messi.

Ce m-a luminat de Paşte

Sunt câteva lucruri. Un exemplu: vizita mea obişuită la bunici s-a încheiat cu un şoc: vărul meu din clasa a doua, Mădălin, stă toată ziua pe mess!!! Bing-Bang… Am rămas mască. Cică stă pe invisible atunci când nu prea îi convine pe cine vede pe listă, adică mai tot timpul . Bang-Bing… Nici nu vreau să mă gândesc ce făceam eu la vârsta lui, că nu vreau să devin exact ca bunică-mea - pisălog deci, dar tot nu pot scăpa de un gând: ar fi nasol de el şi de generaţia lui dacă, într-un final şi atunci când va conta, se va adeveri o vorbă valabilă pentru mulţi dintre ziariştii de azi: scriu mai mult decât vor citi vreodată!

Apoi, ar mai fi următoarele, nu contează ordinea sau dacă m-au luminat ori întunecat, de ele m-am lovit: ştirile despre morţi, crime şi sânge de pe la toate jurnalele tv - în abundenţă chiar în ziua de Paşti, victoria lui Dinamo în Giuleşti, victoria Milanului la Livorno, ciorba de miel, friptura de miel, cafeaua şi ţigările cu raţie, lumea de la biserică din Noaptea de Înviere - de fapt nu lumea, ci faptul că mulţi, printre care mă număr şi eu, nu stăm la slujbă decât cu gândul la tăria de după, vremea, şi ar mai fi…

Am amestecat lucrurile între ele aşa cum face românul de Paşte. Bagă mult acolo, să fie, să nu se ridice nesătul de la masă. Altfel nu-mi explic cum de noi, cu toţii, am cheltuit peste 600 de milioane de euro numai pentru pregătirile de Paşte. Mi s-a făcut greaţă deja.

 

Paşte fericit!

…29 de ani…

Azi, 25 aprilie! E mult, e puţin?

 

UPDATE: Gabi a scris mai jos că nu e nici mult, nici puţin. Că e frumos! Acum, să vă povestesc: vineri, 25 aprilie, am adormit la 8.30 dimineaţa din cauza unei dureri infernale de măsea. Trezit pe la 13.45, învoit de la muncă, mers la stomatolog. La cel care mai avea chef să lucreze în Vinerea Mare. Care m-a trimis să-mi fac o radiografie. Adică m-a trimis în Infern: două ore cu maşina pe traseul Drumul Taberei - Iuliu Maniu, dus - întors. Acolo unde am dat peste o asistentă grasă, care puţea şi la propriu, şi la figurat, având în vedere că mi-a greşit prima radiografie. Apoi, dentist din nou, scos măsea de minte cu infecţie, mers să-mi spăl maşina. Pe drum, s-a găsit unul să intre în mine. Daune la Opel nu, sperietură măricică. Era prima dată pentru mine şi, ca de obicei, prima dată ai ceva emoţii.

Cam atât! Frumos?  Da, cu toate astea, da! Bine, asta spun acum, atunci… În fine, seara a fost impecabilă: Gabi, Raluk, Roxy şi Mitzi, adică bridge, mieunat şi vaze sparte. Un 29 inedit. În aşteptarea prefixului, acum pot să vă mulţumesc tuturor celor ce mi-aţi urat La Mulţi Ani! Ştiu că n-aţi vrut să citiţi aceste rânduri, dar asta e viaţa! Să ne citim cu bine, la ziua voastră!

Asta păţeşti când laşi Craiova pentru Dinamo !

P.S. Să mai spună cineva că Elefantul nu e şmecher!

Colţescu, ce colţi!

ProSport marţi, 22 aprilie, pagina 9: Borcea: “Să scrii că ţi-am luat maşină!” - dinamovistul a intrat peste arbitru la vestiare şi l-a somat să scrie în raport culise ale trecutului. “Notează în raport că am intrat peste în vestiar, dar scrie şi că eu ţi-am luat maşina”, ar fi spus Borcică. Despre un Mercedes C200, second hand era vorba.

  Gazeta Sporturilor miercuri, 23 aprilie, paginile 6-7, superreportaj: Omul de casă al lui Borcea - trecutul relaţiei “Borcea - arbitri” iese la suprafaţă

Azi, 24 aprilie, ambele cotidiene publică reacţia lui Colţescu: n-am avut bani de întreţinere, mi-am închis caloriferul astă iarnă, mama m-a ajutat, mă duc la psiholog etc. Înduioşător!!! Reacţia lui mi se pare de un impact la fel de exclusivist precum materialul din Gazeta de miercuri

Bineînţeles, exemplele pot fi şi în sens invers, dar vreau şi eu să mă bucur o dată. Am voie?

 

În loc de bine ne-am găsit

Să trăim bine? Am vrea noi! Să muncim puţin? Am vrea noi! Să facem ce am vrea? Am vrea noi!

Măcar să scriem din când în când. Asta-i tot ce îmi cer. Să ne citim bine!